Dragoste de toamnă
Amurgul se lasă peste odaie cu o tandrețe cenușie de violet și aur stins.
Chipul tău capătă paloarea unei clape de fildeș atinse de degetele unei amintiri.
Nu-mi vorbi, lasă cuvintele să danseze peste marginile noastre.
Vreau doar muzica respirației tale, vagă și indecisă, plutind în aerul cu parfumul florilor renăscute între un zâmbet și-un fior.
Dă-mi mâinile tale, să le ascund sub buzele mele
Să rămânem așa, două siluete pierdute într-un peisaj de toamnă,
Iubindu-ne fără promisiuni deșarte în ziua fără de mâine Sub o lună palidă care nu cere nimic,
Stingându-ne încet împreună, ca două note prelungi în acordurile unui cântec regăsit.
Published
